Ajutați dezvoltarea site -ului, împărtășind articolul cu prietenii!
Ridicat în înălțime Templul lui Apollo de 1131 m (greacă: Ναός Επικουρίου Απόλλωνος) în Bassaj este cea mai bine conservată clădire religioasă antică din Peloponez.
Structura a fost construită în afara drumurilor bătute în munții sterpi din vestul Arcadiei. Numele Bassaj este derivat dintr-un cuvânt grecesc antic bassai adică un defileu și se referă direct la peisajul din jur.
Templul lui Apollo este considerat a fi unul dintre cele mai importante exemple de arhitectură clasică grecească. Putem găsi chiar și o poreclă Partenonul Peloponezian. Acest lucru a fost apreciat de UNESCO prin intrarea în monument în 1986 pe Lista Patrimoniului Mondial.
Istorie
Fondatorii sanctuarului lui Apollo Epikurios au fost locuitorii orașului Arcadian Figaleiaale căror ruine sunt de cca 13 km din templu. Au vrut să-i mulțumească gardianului lor pentru că a ajutat la recucerirea teritoriului de la spartani (al VII-lea î.Hr). Poreclă Epikurios (Mijlocaș) însemnând în acest caz sprijinind în greutăţile războaielor. În zona sitului arheologic, rămășițele templului original, care au fost construite al VII-lea î.Hr și a fost reconstruit de cel puțin două ori în următoarele două secole.
Clădirea păstrată până în zilele noastre provine din perioada clasică, când locuitorii își venerau tutorele (sub aceeași poreclă) ca și sprijinirea în lupta împotriva boliipentru că intervenția lui divină a fost atribuită înfrângerii ciumei mortale care bântuia orașul din 429 până la 427 î.e.n.
În semn de recunoștință, i-au ridicat un templu nou, impresionant. Potrivit v. viu secolul al II-lea d.Hr geograf Pausanias a fost construit după proiectul arhitectului Iktinos peste ani 420-400 î.Hr
Clădirea a fost folosită și în perioadele elenistică și romană, după care a fost abandonată și a căzut încet în ruină.
Arhitectură
Deși templul lui Apollo provine din perioada clasică, el are mai multe trăsături arhaice, și putem găsi în el și atribute tipice arhitecturii sacrale tradiționale din Arcadia.
Clădirea a fost construită pe plan de peripteros doric cu dimensiunea de 6 pe 15 coloane (în timp ce „standardul” vremii era raportul 6 până la 13) și a fost ridicată pe o terasă de stâncă special pregătită. Orientarea de-a lungul axei nord-sud este, de asemenea, neobișnuită. Era o raritate în arhitectura religioasă greacă, dar trebuia să fie legată de tradițiile locale, deoarece multe alte temple arcadiene nu urmează orientarea general acceptată est-vest.
Unicitatea sa este evidențiată și de faptul că toate erau prezente în ea trei ordine arhitecturale grecești: doric, ionic și corintic. Este oricum prima (cea mai veche) dintre clădirile cunoscute, care a folosit ultima dintre acestea.
Materialul principal de construcție a fost calcarul local gri. Marmura a fost folosită doar în părți ale acoperișului, capete în celula interioară și metope sculptate (basoreliefuri care decorează friza).
Cel mai decorativ element al stabilimentului a fost Friză ionică impodobind celula interioara realizata probabil de Pajonius din Mende (creatorul celebrei statui de marmură a lui Nike din Olympia). A fost aprox 23 m și a constat din 23 metop. Douăsprezece dintre ele erau imaginare războaie între greci și amazoni (amazonomahia)în timp ce restul s-a concentrat pe ciocniri centauri cu lapiți (centauromachia).
Templul lui Apollo astăzi
Templul din Bassaj a suferit o soartă asemănătoare cu Acropolei din Atena. La inceput al XIX-lea a fost explorată de arheologi străini care au dus în patriile lor (sau pur și simplu au vândut) cele mai valoroase decorațiuni arhitecturale. Vom vedea metopele descrise anterior (împreună cu marmura Acropolei) astăzi la British Museum din Londra.
Din notele lăsate de cercetători, știm că celula a fost găsită în interior cel mai vechi focos corintian. Din păcate, a fost furat și pierdut.
Celula și o mare parte a colonadei au supraviețuit până la clădirea inițială în stare bună. Din cauza condițiilor meteo dure de munte, monumentul a fost acoperit cu o membrană specială. La rândul lor, coloanele au fost asigurate și întărite cu suporturi și tije metalice.
Turistic
Templul lui Apollo a fost deschis publicului. Totuși, trebuie să luăm în considerare că din cauza membranei protectoare nu o vom putea vedea în toată splendoarea. Putem, totuși, să intrăm în „cortul” monumental și să-l privim din ambele părți extreme și parțial și din lateral.
Avem nevoie doar de aprox 15 minute. În jurul templului, există mici rămășițe ale clădirilor învecinate ale sanctuarului.
Informații despre prețurile de intrare, precum și zilele și orele de deschidere pot fi găsite pe site-ul oficial al Ministerului Grec al Culturii. (Atenţie! Ocazional, actualizările acestei pagini sunt ușor alunecoase.)
Conduce
Parcarea este situată chiar lângă drumul nr. 76. Coordonate: 37.429773, 21.900955.
Locul de parcare este mai mic de 200 m de la templu si poteca duce usor in sus. In caz de vreme ploioasa, merita sa ai pantofi buni pentru a nu aluneca.
Monumentul este situat la munte, așa că accesul, în funcție de condițiile meteo și de unde venim, poate fi puțin dificil pentru noi. Am mers, printre altele printr-un fragment de drum cu pietriș neîngrijit și prin așezări cu drumuri care adăpostesc un singur vehicul, iar la un moment dat traseul a fost blocat pentru o clipă lungă de… o turmă de capre. Totuși, acestea sunt atracții incluse în vizitarea muntelui, colțurilor izolate ale Peloponezului.
Cu toate acestea, merită cu siguranță să planificați ziua, astfel încât să nu trebuiască să vă întoarceți după întuneric.