Peisajul este un concept cu care fiecare dintre noi trebuie să se confrunte, îl folosește de foarte multe ori în fiecare zi și definește cu el ceea ce vedem sau ce ne place.
Cu toate acestea, nu toți dintre noi cunoaștem originea și conceptul acestui cuvânt. Acest termen ambiguu este folosit de cercetători, geografi, biologi și oameni a căror activitate este legată de geologie și amenajarea spațiului.
În general, înseamnă un set de caracteristici naturale și antropice care disting o anumită zonă. Se poate spune că este un set de caracteristici ale acestei zone. Munca multor oameni și sute de ore petrecute în cercetare au dus la împărțirea peisajelor în mai multe caracteristici de bază.
Desigur, fiecare continent și chiar o țară este diferită, așa că nu poți lua această diviziune prea literal, deoarece generalizează multe caracteristici care sunt ușor diferite peste tot în lume.
Deci împărțim peisajele în naturale și culturale. Peisajele naturale sunt cele care nu au fost deranjate de om, există specii naturale, neadaptate de om, iar tot ceea ce vedem a fost creat doar de natură.
Uneori este ușor corectat de om, dar nu conține elemente spațiale care au fost create de om.
Peisajul cultural este complet creat de om. Există plante care nu apar în mod natural acolo, relieful este schimbat și adaptat unor scopuri specifice. Există mai multe tipuri de bază de peisaje culturale.
Primul este peisajul agricol, în acest caz plantele care cresc în mod natural, în principal arbori, au fost înlocuite cu câmpuri arabile, pășuni și livezi. Un alt peisaj este un peisaj industrial, aici dominat de fabrici, mine și uzine.
Ultimul peisaj este un peisaj urban care ne este bine cunoscut. Găsim acolo blocuri, zgârie-nori, multe drumuri, magazine și centre comerciale.
Acest peisaj include toate orașele poloneze majore și minore. De asemenea, distingem peisajul primar, care arată capacitatea de regenerare, iar echilibrul biologic este menținut fără interferențe umane.
Peisajul devastat, in schimb, se caracterizeaza printr-o urbanizare foarte puternica, lipsa elementelor naturale si o degradare foarte mare. Există și activități post-exploatare, cunoscute și sub denumirea de post-exploatare. Ele se referă la fenomene și procese miniere, precum și la elemente care sunt rămășițe ale acestei activități.
Acestea pot fi, de exemplu, mormane de pământ, cratere din minele deschise, rezervoare cu apă pompată în timpul extracției. După ceva timp și cu intervenția umană adecvată, ele se pot transforma treptat în zone de agrement și pot constitui un nou element al peisajului.
Cu toate acestea, este foarte important ca fiecare zonă să fie re-cultivată corespunzător. Recuperarea este procesul de restabilire a zonelor deteriorate la forma lor originală sau la valorile naturale.
Există trei tipuri de recuperare a terenurilor: terenuri, apă sau lacuri. Recuperarea terenurilor este un proces a cărui sarcină este de a restabili utilitatea și valorile naturale la sol.
Recuperarea tehnică a terenului constă în modelarea corespunzătoare a terenului, îmbunătățirea proprietăților fizice, refacerea unui strat contaminat cu sol proaspăt prin acoperirea acestuia și drenaj.
Pe de alta parte, refacerea biologica consta in intarirea si aratul solului, fertilizarea corespunzatoare si introducerea de plante care formeaza un strat gros de humus.
În acest tip de activitate este inclusă și împădurirea. Recuperarea apei, pe de altă parte, constă în creșterea debitului de apă curată, blocarea și reglarea traseelor râurilor.
Restabilirea funcției inițiale a apelor presupune și introducerea de specii de pești și zooplancton. Recuperarea apelor subterane consta in curatarea stratului permeabil, izolarea poluantilor cu bariere speciale, reducerea emisiilor de poluanti si schimbarea modului de utilizare.
Recuperarea lacurilor este un alt proces foarte important în ceea ce privește îmbunătățirea calității apei în lacurile eutrofizate.
Metodele care implică acest proces includ eliminarea coloniilor de cianobacterie, îndepărtarea materiei organice acumulate în rezervor, furnizarea de aer cu un strat în partea de jos, care urmează să crească oxigenarea apei și să reducă creșterea fitoplanctonului.
Aceste procese includ, de asemenea, biomanipularea și mutilarea. Măcinarea presupune îndepărtarea sedimentelor de pe fund cu dispozitive speciale, iar biomanipularea presupune introducerea în apă a unor specii de pești răpitori care mănâncă populații de pești care mănâncă plancton, ceea ce previne înflorirea și îmbunătățește condițiile de oxigen din lac.
Peisajul și mediul înconjurător sunt elemente indispensabile ale vieții umane. Plantele nu sunt doar un decor frumos, ci și un lanț în ecosistem. Să ne amintim despre asta și să avem grijă de mediul înconjurător, astfel încât echilibrul naturii să poată fi menținut. Orice abatere ne afectează rapid viața și sănătatea.
Fără schimbări specifice, starea planetei noastre se poate deteriora rapid și, prin urmare, sănătatea și viața locuitorilor săi. Datorită plantelor putem avea aer curat, fără de care viața pe pământ ar fi imposibilă.
Amintiți-vă despre asta, separați gunoiul, încercați să fiți ecologici și educați-i pe alții să nu dăuneze mediului. Toate acestea pot afecta calitatea vieții pentru noi și copiii noștri și, fără îndoială, vor fi o schimbare în bine.