Muzeul de Istorie Naturala este unul dintre cele mai populare locații culturale din Londra. Acest loc este cunoscut chiar și de oamenii care nu au vizitat niciodată cel mai mare oraș englez.
Mulți turiști (în special cei cu copii) vizitează muzeul pentru a vedea scheletele impresionante de dinozauri și pentru a vedea modelul mișcându-se în direcții diferite. Tyrannosaurus rexa. Cu toate acestea, Muzeul de Istorie Naturală oferă mult mai mult! În timp ce vizităm camerele alungite și coridoarele, vom vedea, printre altele fosile de creaturi din diferite perioade ale istoriei pământului, pietre prețioase, reptile, animale, păsări, meteoriți, minerale - pentru a numi doar câteva.
Muzeul este situat la capătul unei străzi populare Drumul Expozițieicare pe toată lungimea sa este plină de instituții științifice și muzee importante ale orașului. La care se referă numele străzii Mare Expoziție organizat în 1851 în Hyde Park din apropiere.
Când mergeți la un muzeu, merită să planificați timp pentru a vizita instituțiile învecinate: Muzeu de ștință și Muzeul Victoria și Albert.
Istoria și construcția muzeului
Începutul colecției muzeului este legat de persoana născută în Ulster doctor Sir Hans Sloanecă în prima jumătate secolul al 18-lea a devenit celebru ca explorator, colecționar și om de multe interese. Britanicul este considerat, printre altele, pentru descoperitorul ciocolatei cu lapte, deși este greu de spus fără echivoc dacă el a fost primul care a combinat laptele și cacao. În numeroasele sale călătorii, a adunat diverse exponate din diverse domenii. Sloane nu a făcut, însă, o excepție, întrucât v secolul al 18-lea asa numitul Kunstkamerysau altfel, curiozitățile erau populare printre puternicii și magnații din toată Europa.
Principala diferență a fost scara. Originar din Irlanda, Sloane a adunat (sau a intrat în posesie prin răscumpărarea tuturor colecțiilor) peste 70.000 de artefactecare, conform testamentului său, au fost cumpărate de Parlamentul britanic la un preț de chilipir după moartea sa în 1753.
Efectul dobândirii unei colecții atât de mari au fost fundamentele care există și astăzi muzeu britanicîn care până la capăt al XIX-lea a existat o colecție cumpărată. Un biolog poate fi considerat părintele Muzeului independent de Istorie Naturală Sir Richard Owencine in 1856 a preluat conducerea departamentului de istorie naturală de la British Museum. Owen și-a dat seama imediat că nu va fi niciodată suficient spațiu pentru exponate într-o facilitate atât de diversă. Așa că a reușit să convingă autoritățile muzeului de viziunea sa despre o facilitate independentă dedicată doar parcelei sale.
Primul proiectant al noului Muzeu de Istorie Naturală a fost St. 1864, Francis Fowkecare era responsabil pentru alte clădiri din apropiere, inclusiv clădirea Muzeul Victoria și Albert. Cu toate acestea, moartea arhitectului i-a întrerupt misiunile, iar realizarea unui nou plan a fost comandată de un originar din Liverpool Alfred Waterhouse. Waterhouse a devenit faimos ca unul dintre cei mai prolifici arhitecți neo-gotici victoriani, ceea ce se reflectă perfect în sediul muzeului proiectat de el, dar și în celelalte lucrări ale sale (de exemplu, Primăria din Manchester).
Lucrările de construcție au început în 1873 și au fost finalizate 7 ani mai tarziu. A avut loc deschiderea oficială a muzeului 18 aprilie 1881.
Cea mai caracteristică cameră din clădire este Sala Hintze, adică o sală alungită în stil catedrală, unde scheletul unei balene albastre gigantice este suspendat în prezent de tavan. Datorită abordării monumentale a arhitecturii neogotice, sălile muzeului au putut să se potrivească cu scheletele unor dinozauri giganți și pe scheletul celui mai mare animal care trăiește pe pământ.
Colecție, exponate și colecții
Partea centrală a muzeului este menționată mai devreme Sala Hintze, unde scheletul unei balene albastre gigantice a fost atârnat recent de tavan. Unii turiști care intră în muzeu prin intrarea centrală își vor începe vizita din această sală lungă, în timp ce alții vor ajunge la mijlocul turului.
Muzeul este împărțit în patru zone numite culori. Spre vest de Sala Hinzte se extind Zona Albastra și Zona Portocalieiar spre est Zona verde și Zona roșie.
Zona albastra aparține celor mai populare zone ale muzeului și aici vom vedea scheletele dinozaurilor. Un traseu relativ îngust duce prin sala cu scheletele acestor creaturi preistorice, care este aproape întotdeauna aglomerată. Dacă avem ocazia să vizităm muzeul imediat după deschidere, cel mai bine este să începem vizita din această porțiune. Pe lângă schelete, hit-ul muzeului este modelul mare în mișcare Tyrannosaurus rexpe care cu siguranță le vor plăcea celor mai tineri vizitatori (inclusiv celor mai în vârstă). Pe lângă dinozauri, Zona Albastră include și pești, reptile și mamifere.
Zona Portocalie iese în evidență Centrul Darwin, unde intr-o constructie deosebita vom vedea printre altele diverse specii de fluturi și insecte. Când vizitați muzeul din martie până în noiembrie, nu uitați să verificați grădina Grădina cu animale sălbatice, unde, pe lângă multe plante, putem întâlni păsări și amfibieni.
ÎN Zona verde vom vedea, printre altele fosile de creaturi marine (inclusiv schelete pleziozaurii găsite pe coasta britanică), o expoziție de păsări sau o colecție uriașă de minerale. Este deosebit de demn de remarcat Seiful, în care au fost expuse pietre prețioase (inclusiv diamante și smaralde), minereuri sau fragmente de meteoriți (inclusiv meteoritul marțian Tissint). Printre exponate se numără chiar și o cutie de praf cu diamante, comandată de țarul Alexandru al II-lea.
Ultima dintre zone, zona roșie, se concentrează pe suprafața pământului și pe evoluția globului. Vom vedea acolo, printre altele roci vulcanice și alte pietre și roci găsite pe pământ. Mai aproape de intrarea/ieșirea din muzeu se află cel mai complet schelet Stegozaur găsit vreodată. Chiar în spatele scheletului creaturii preistorice, o scară rulantă urcă prin globul metalic caracteristic.
Un alt element interesant din Zona Roșie este simulatorul de cutremur, care, însă, îi va distra mai mult pe vizitatorii mai tineri.
Turistic
Deși Muzeul de Istorie Naturală este foarte bine organizat, numărul de săli și colecții te poate ameți. Înainte de a veni, merită să faceți cunoștință cu harta și să planificați, cel puțin parțial, traseul de vizitare a obiectivelor turistice - sau eventual să cumpărați o hartă la fața locului.
Harta muzeului poate fi descărcată de pe această pagină.
Cea mai mare problemă în timpul vizitei se poate dovedi a fi… mulțimile de turiști. Chiar și în extrasezon, mii de oameni rămân în muzeu, iar în sezon liniile către sălile dinozaurilor pot fi monstruoase. Cu atât pasajele dintre scheletele dinozaurilor sunt destul de înguste. După părerea noastră, merită să vizitați muzeul în zilele lucrătoare și să veniți imediat la vernisaj, când înăuntru nu sunt atât de mulți oameni. Dacă veniți dimineața, puteți folosi intrarea din Cromwell Road și mergeți direct în Zona Albastră și în camera dinozaurilor.
Imediat după intrarea în muzeu, ni se poate cere să arătăm conținutul bagajelor noastre.
Cât timp ar trebui să petreci vizitând Muzeul de Istorie Naturală?
După părerea noastră, merită măcar vizitat 2 oredar un timp atât de scurt va necesita multă grabă. Unele dintre colecții, cum ar fi expoziția de minerale, constau dintr-un număr mare de artefacte. Momentul optim pentru vizitarea obiectivelor turistice pe îndelete și un moment de odihnă pare să fie 3 până la 4 ore.
bilete
Intrarea în muzeu este liberă. Se poate percepe o taxă pentru unele expoziții temporare.
În 2022, a existat o mică taxă pentru vestiar și hartă.
Ore de deschidere
Muzeul este deschis zilnic de la 10:00 la 17:50. Ultima intrare este la 17:30. Muzeul este închis în perioada 24-26 decembrie. (din februarie 2022)
Orele actuale de deschidere pot fi verificate pe site-ul oficial.
Intrarea in muzeu
Putem intra in muzeu printr-una din cele trei intrari: din strada Poarta Regineide pe stradă Cromwell Road iar de pe stradă Drumul Expoziției.
Preferăm să intrăm pe partea Exhibition Road și apoi să ieșim de pe Cromwell Road, dar totul depinde de propriile preferințe și de traseul turistic ales. Dacă venim dimineața și vrem să mergem imediat la camerele dinozaurilor, ar trebui să alegem intrarea din Cromwell Road.
Intrările și amenajarea camerelor pot fi verificate pe harta disponibilă aici.
Conduce
Stația de metrou este cea mai apropiată de muzeu South Kensingtoncare deservește trei linii: District, Piccadilly și Circle. Vom fi la câteva minute de mers pe jos de la ieșirea din gară până la muzeu.
Vom ajunge și în vecinătatea muzeului cu unul dintre autobuze. Cel mai simplu mod de a verifica traseul de la punctul de plecare este să folosești hărți Google.
Acces pentru persoane cu mobilitate redusă
Muzeul de Istorie Naturală este accesibil persoanelor cu mobilitate redusă. Lifturile pot fi mutate între etaje, iar unele toalete sunt adaptate nevoilor persoanelor care folosesc scaunul cu rotile.
Programul exact al ascensoarelor și toaletelor poate fi verificat pe harta oficială. De asemenea, persoanele cu mobilitate redusă pot sări peste cozi împreună cu tutorii lor - în cazul unei posibile probleme, merită să ceri ajutor unuia dintre angajați.
Când am lucrat la articol, am folosit materialele disponibile pe site-ul oficial al muzeului.
