Circus Maximus (poloneză: cel mai mare circ) a fost una dintre cele mai mari și mai impresionante clădiri din Roma antică.
Deși doar rămășițele sale au supraviețuit până în vremurile noastre, merită să aflăm mai multe despre el și să facem o plimbare prin parcul creat pe ruinele sale, ceea ce ne va permite să vizualizăm dimensiunile originale ale acestui colos.
Circurile în Roma antică
Vechii romani s-au bucurat de spectacole publice sângeroase. Luptele cu gladiatori au fost cele mai populare, dar nu le-au fost cu mult inferioare cursă de carecare au fost organizate pe facilităţi numite circuri, care sunt omologii hipodromului grecesc.
Toate circurile construite în lumea romană împărtășeau același sistem și difereau doar prin dimensiuni. Ele constau dintr-o pistă de curse și un public. Au fost ridicate pe planul unei elipse alungite cu una dintre laturile scurte tăiată, unde era o poartă monumentală de intrare cu grajduri (carceres)care sunt aranjate în așa fel încât fiecare dintre echipe să aibă șanse egale la start.
Baza circului a fost o pistă din pământ compactat, împărțită de un zid jos, înconjurat de echipe numite se învârte (literal coloana vertebrală sau os). Era decorat cu altare dedicate diferitelor zeități, fântâni, statui și obeliscuri. La capetele spinei, existau poli conici numiti metami (metae)pe care trăsurile cu viteză le întoarseră.
Auditoriul (cavea) era alcătuit din rânduri de bănci construite pe amfiteatre de-a lungul pistei (excluzând arcul trunchi cu grajduri). Împărații admirau ochelarii dintr-o cutie specială numită pulvinar.
Circul Maxim: istorie, locație, dimensiuni
Circul Maxim a fost cel mai vechi și cel mai mare circ din Roma (precum și din întreaga lume romană), deși nu singurul. Pe lângă el, spectacolele au fost organizate și în: Circul lui Flaminius pe Câmpul lui Marte, Circul lui Nero (numit si Circul lui Caligulacare a existat pe locul actualului Vatican) şi Circul lui Maxentius pe Via Appia (fragmentele sale au supraviețuit până în zilele noastre).
Istoria Circului Maxim se poate întoarce până la al VI-lea î.Hr și domnia regelui Tarquinius cel Bătrân. A fost ridicată pe toată lungimea văii care se întinde între Dealul Aventin și Dealul Palatin. Cele mai vechi și inițial singurele spectacole organizate acolo au fost curse organizate cu ocazia Roman Games (Ludi Romani), care este sărbătoarea anuală în luna septembrie Cel mai bun și cel mai mare al lui Jupiter. De-a lungul timpului, numărul de jocuri desfășurate la Roma a crescut semnificativ, la fel ca și utilizarea celui mai mare circ.
Cea mai veche versiune a circului a fost mult mai modestă decât forma sa finală și a fost realizată în întregime din lemn. Treptat însă, clădirile din lemn, începând de la grajduri, au fost înlocuite cu cele de piatră. Între Și odată cu secolul î.Hr și începutul secolului al II-lea d.Hr Cel mai mare circ a fost reconstruit de mai multe ori. Următoarele au contribuit la apariția sa finală: Iulius Cezar, Octavian Augustus, Claudius (care a construit grajduri noi din marmură și stâlpi din bronz aurit), Vespasian și Traian. La cumpăna dintre secolele I și II, standurile Circus Maximus puteau să se potrivească între ele 250.000 și 300.000 de telespectatori, care este de cinci până la șase ori mai mult decât celebrul Colosseum.
Pista în sine era în jur 540 m și lat în jur 80 m. Avea douăsprezece (șase pe fiecare parte) grajduri și grajduri de start. Publicul cu tribune ocupate suplimentar 30 m lat şi chiar atins 28 m înălțimi. Dimensiunile întregii structuri au fost similare cu 600 m lungimea si 140 m lăţime. Clădirea tribunei imperiale (pulvinar), decorată cu statui de zeități, se afla pe partea palatină.
Se știu puține despre aspectul detaliat al spinei, dar două obeliscuri egiptene care o împodobesc au supraviețuit până în zilele noastre. Unul dintre ei este datat la 1280 i.e.n. și vine din egipteană Heliopolis, și a fost adus la Roma la ordinul lui Octavian Augustus. Se afla pe partea de est a spinei St. 10 î.e.n. ÎN 1587 a fost pus pe Piazza del Popolo. Al doilea obelisc, aflat inițial în mijlocul spinei, poate fi găsit astăzi în Lateran. Este cea mai mare structură supraviețuitoare de acest gen adusă vreodată în Orașul Etern - maiestatea sa este 32 m la greutate 522 de tone. Interesant este că a venit la Roma abia în 357 de anideși, conform planului lui Constantin cel Mare, ea urma să stea la Constantinopol.
Circul Maxim a fost folosit pentru secolul al VI-lea. Ultima cursă a fost organizată de regele ostrogoților Totila în 549 de ani. Ulterior, complexul a fost abandonat și a căzut în paragină. În Evul Mediu a fost folosit ca teren arabil, iar în al XIX-lea zona a fost preluată de întreprinderi industriale.
Curse de trăsuri (și alte spectacole)
Utilizarea principală a Circus Maximus a fost în cursele de care, deși uneori a fost folosit și pentru organizarea de vânătoare pentru animale sălbatice sau ca arenă pentru lupte de gladiatori. Carele erau conduse de un singur cocher, iar clasele lor diferă în ceea ce privește numărul de cai înhamați. Cele mai populare erau cursele numite care cu patru cai cvadrigadar existau şi cu două feţe bigi și trei cai trigae (ocazional se organizau chiar și trăsuri cu cinci sau opt cai).
De obicei, cocherii erau recrutați dintre sclavi care își puteau câștiga libertatea cu performanțe bune. Profesia de cocher, dacă aceasta era bună, îi garanta un nivel de trai ridicat, pentru că cei mai buni dintre ei câștigau mult și se bucurau de o mare popularitate. Unul dintre cei mai talentați șoferi a fost unul Gaius Apuleius Diocles. Se pare că, de-a lungul carierei, a reușit să urce pe podium de 2900 de ori! Viața de zi cu zi a antrenorului mai puțin talentat arăta mult mai rău, deoarece mulți dintre ei mureau pe pistă sau erau plătiți pentru participarea la cursa cu dizabilități.
Distanța cursei cu care era cea mai comună șapte ture. După semnalul de pornire, grajele din grajduri au fost ridicate și trăsurile au început să se miște. La acea vreme existau panouri informative la ambele capete ale rotirii. Erau baze înalte, cu ouă de piatră pe o parte și delfini de piatră pe cealaltă. După fiecare semicerc, aceste obiecte au fost îndepărtate alternativ, facilitând urmărirea turului curent.
Cocherul nu a putut participa singur la competiție. A trebuit să concureze la una dintre cele patru echipe care reprezintă sindicatele care întrețin grajdurile, care au fost aplaudate la fel ca cluburile de fotbal de astăzi. Numele lor se refereau direct la culoarea tunicilor purtate de jucători. Deci erau: alb, roșu, albastru și verde. Rivalitatea, însă, a avut loc mai ales între ultimii doi.
Circul Maxim astăzi
În primele decenii ale secolului precedent, în Circul Maxim s-au efectuat săpături arheologice, iar valea a fost curățată de clădiri medievale și moderne timpurii. Apoi întreaga zonă a fost transformată într-un parc public, care există până în zilele noastre.
În timpul săpăturilor, însă, nu au fost descoperite multe rămășițe antice. Unele dintre ele (de exemplu, fragmente din cele douăsprezece porți de plecare) au fost imediat îngropate înapoi, în timp ce altele sunt încă ascunse adânc în subteran (baza spinei în sine poate fi cu până la 9 m sub nivelul actual al solului). Singurele fragmente vizibile ale clădirii antice se află la capătul sudic al părții de parc.
Parcul modern ocupă o suprafață asemănătoare cu circul care exista odinioară în acest loc, iar dimensiunile lui ne vor permite să ne dăm seama de enormitatea clădirii care nu mai există. Cu toate acestea, ne va fi dificil să ne imaginăm aspectul circului original - în acest caz, o opțiune puțin mai bună ar putea fi vizitarea ruinelor Circul lui Maxentius pe Via Appia.
Ne place sa vizitam Circul Maxim din alt motiv – in zona acestuia putem gasi o priveliste placuta asupra vestigiilor cladirilor palatine.
Vizitarea Circului Maxim
În trecut, singura opțiune de a vizita rămășițele celui mai mare circ era să vezi cele câteva ruine din spatele gardului. De ceva timp, însă, ne putem plimba prin șantierul săpăturii (după cumpărarea unui bilet) și chiar putem admira circul reconstruit datorită ochelari pentru realitate augmentată. Încă nu am avut ocazia să folosim această opțiune, dar după experiențe bune cu Domus Aurea și Băile Caracalla, cu siguranță o vom alege în următoarea vizită în Orașul Etern.
Întreaga plimbare cu ochelari și căști durează aprox 40 de minute. Ghidul audio este disponibil și în limba engleză. Puteți găsi mai multe informații aici.
Torre della Moletta: turn medieval printre ruine
Singurul obiect neantic rămas în procesul de transformare a văii într-un parc public este turnul de apărare medieval Torre della Moletta. Numele ei se referă la moara, deoarece în Evul Mediu sarcina principală a clădirii era apărarea morii de apă din vecinătate (demolată împreună cu alte case în anii 1930).
